Blogu`lu`BoBoLiCiOuS

Puya “Change” ACUM EXCLUSIV

Posted by: Bobo on: octombrie 2, 2009

Dupa revolutia produsa de “Undeva-n Balkani”, primul sau single promovat de pe albumul “Romanisme Partea 1”, Puya lanseaza impreuna cu MediaPro Music “Change”, prima piesa promovata de pe partea a 2-a a albumului “Romanisme”.

La fel ca si pe single-ul anterior, Puya trage concluzii vis-a-vis de societatea romaneasca, insa de aceasta data accentul este pus pe nevoia de senzational din presa autohtona, pe pseudovedetele aparute peste noapte din nevoia trusturilor de presa de a obtine audienta si pe tendinta gerenerala de a urmari la televizor subiecte socante, frivole si vulgare.“Din pacate aproape intreaga societate a intrat in acest joc al nevoii de senzational.”, declara Puya.
“Change” prefateaza aparitia albumului “Romanisme partea a 2-a” ce va fi lansat pe piata de MediaPro Music in luna octombrie. Noul material continua linia muzicala a primului si va fi promovat in cadrul unui turneu national.
Ce trebuie sa stii despre noul clip semnat Puya:

1. Regizorul este, la fel ca si in cazul videoclipului piesei “Undeva-n Balkani”, Marian Crisan
2. Videoclipul, in care apar Claudiu Maier de la Divertis si Leonard Doroftei, a fost filmat in intregime in Salajan pe parcursul unei singure zile.
3. George Hora si Kamelia, sora lui, canta alaturi de Puya pe aceasta noua piesa.
4. Piesa “Change” a fost difuzata in premiera absoluta la ProFM in cadrul matinalului gazduit de George Vintila si Claudiu Sara, Alarma. Poti asculta integral si in premiera piesa integrala pe site-ul www.profm.ro printr-un simplu click aici!
Turneul de promovare al celui mai nou material semnat Puya, Puya Change Tour, incepe pe 15 Octombrie si va cuprinde urmatoarele date si locatii:
15.10. Filiasi – Club Jou-Jou
16.10. Resita – Club Gladiator
17.10. Rovinari – Club XS
24.10. Aiud – Club Capitol
25.10. Targu Mures – Club Apollo
29.10. Baia Mare – Gold Time
30.10. Sighet – Club Metropolis
31.10. Satu Mare – Club Insomnia
06.11. Constanta – Club Wish
07.11. Focsani – Club Apollo
13.11. Hunedoara – Club Mojo
14.11. Timisoara – Club Youtopia
19.11. Iasi – Dublin Pub
20.11. Roman – Club Sensation
21.11. Botosani – Club City Central
26.11. Bucuresti – Club Fabrica
27.11 Ploiesti – Club Ice
28.11. Mioveni – Club Domino
3.12. Galati – Club Divino
4.12. Bacau – Club Zebra
5.12. Tecuci – Club Matrix
sursa: MTV

Stop pretending.

Posted by: Andreea M!haela on: august 22, 2009

_The_art_of_pretending__by_NonnettaMulte persoane se ascund. De orice. Unii de persoana iubita, altii de mama, pentru ca au spart o farfurie, altii de tata, pentru ca i-au furat masina, altii pur si simplu, pentru ca prefera sa se adaposteasca in spatele perdelelor, se simt mai in siguranta. Lumea e falsa. Asa va fi intotdeauna. Refuza sa vorbeasca, sa spuna adevarul, ei sunt genul de persoana care “se inrosesc” la discutii despre prostioare (ceea ce numesc ei prostioare, adica lucruri firesti care se intampla zi de zi). Adevarul este ca nu au atins pragul de maturitate si prefera sa ramana dupa perdeluta, crezand ca fac asta pentru binele lor, pentru siguranta lor, au nevoie de o lume a lor in care sa isi simta ego-ul in viata. Dar asta nu va fi intotdeauna o certitudine. Ne confruntam zilnic cu persoane atat de complexe si diferite, incat nu poti sti de cine vei mai da. Nu intotdeauna este un lucru bun, dar am incercat si voi incerca mereu sa abordez pe oricine fatis, fara nici un fel de menaj. Desigur, multi vor spune ca sunt dura, lucru care s-a intamplat deja, dar nu ma deranjeaza.

Oamenii urasc oamenii care au teorii despre oameni. ;) Asta e dintotdeauna. Ei de fapt adopta o pozitie de negare, adica nu sunt deschisi unor sfaturi, de altfel, de bagat in seama. E mai usor sa pretinzi ceea ce nu esti.

Nu am de ce sa ma comport altfel in fata unui baiat care flirteaza, sa inrosesc, sa ma joc cu parul, sa ma emotionez, pentru ca pur si simplu, el este doar un tip, care incearca sa fie pe plac, sa obtina ceva si care intr-un fel isi pune talentele in circulatie, ca si cum eu ar trebui sa am o reactie. Pana la urma, toate atentiile unui barbat au un scop precis, indiferent de natura lor. Se ascund in spatele florilor, impresionand femeile, seducandu-le crezand ca astfel vor obtine ceva de la ele (un sarut, o imbratisare, un sex). Dar nu de fiecare data, eu urasc sa primesc flori, tocmai pentru ca este un siretlic-cliseu, in urma caruia unei femei ar trebui sa i se inmoaie genunchii. Este plictisitor. Deci, baieti, nu mai incercati sa pareti smecheri, pentru ca nu toate femeile cauta asa ceva. Bineinteles, asta e doar un exemplu, mai perceptibil oricarei minti.

Insa lucrurile se complica in relatii. De orice tip. De prietenie, de iubire, de rudenie si asa mai departe. Am obosit vazand inca familii care sunt cladite pe secrete, normal, pe motivul ca e mai bine pentru cel de langa mine sa nu stie. Adevarul doare, e adevarat, doare mai mult cand stii, insa suntem oameni, suntem sortiti sa suferim, sa plangem. Macar stim exact pe care sarma a vietii ne situam si daca merita sa ne mentinem echilibrul.

Deci, nu sunt dura, sunt realista, spun ceea ce vad, fac ceea ce simt si ce vreau, traiesc liber, fara constrangeri, fara imbratisari lungi, doar fiindca asa e frumos, asa e civilizat si de bun-simt. Am preferat sa ma manifest asa cum sunt, sa las deoparte perdelele ingalbenite de fum, sa nu fac tot posibilul ideea de “a fi placuta” sau “a ma face placuta”. Nu suntem perfecti, eu sunt asa, tu fii altcumva. Dar eu cel putin ma simt usurata, pot sa respir intr-o independenta placuta.

Oamenii sunt ca un joc de cuvinte. Toti facem un puzzle, dar mai haotic. Nu cred ca va fi intreg vreodata. Dar ei incearca, doi cate doi. De una singura e mai greu, dar nu imposibil. Macar la capitolul “falsitate” nu trebuie sa imi bat capul. Prefer asa, decat sa am langa mine pe cineva care sa emane aer de ipocrizie incurabila. Cei mai multi se prezinta la joc cu cartonasul de puzzle dorsal. Sunt cei care nu sunt familiarizati cu conceptul de responsabilitate, perceptie matura si realista.

Cum am mai spus, “Live FREE or die HARD!”

Da, dar Nu.

Posted by: Andreea M!haela on: august 16, 2009

Da, am ajuns sa traiesc inca un an minunata Zi a Marinei. Totul a fost ca intotdeauna.Pot povesti si comenta daca tot am fost la fata locului si in painea actiunii :D . Concerte bunicele (unele chiar au meritat, brava pentru Cargo), ingramadire de fiinte mai putin constiente sau cu vreo legatura in lumea reala(euforice), cortegii de tigani care erau foarte ocupati, ca de obicei, in ceea ce priveste afacerile, haos in incercarea de a-ti procura mancare/bautura, prieteni care ai noroc daca te oberva ( asa e cand ai iubit/iubita, nu mai vezi altceva ),  artificiile care deveneau din ce in ce mai enervante, nu atat prin culori sau efecte, cat prin zgomotul iritant, pe care il resimt si la orele diminetii, si eu. Eu care eram cu dragul meu frate. Eu iesisem de fapt la o plimbare. Dar cum pe faleza nu am avut parte de acest privilegiu, se subintelege de ce, am fost blogata in trafic. Adica pur si simplu nu mai aveam o cale de scapare printre oameni. Unii se zbenguiau cum puteau mai bine, nu mai conta ce se canta pe scena, muzica sa fie, altii ajunsesera deja la a 4-a bere si era doar 21:00 ceea ce insemna ca pana la momentul artificiilor rezerva aparatului digestiv era pe deplin satisfacuta, iar eu, chiar nu stiam ce dracu fac acolo. Mai tarziu, fratele meu a avut o febra in ceea ce priveste formatia Cargo, asa ca a trebuit sa asteptam concertul lor, de care am fost chiar impresionata pe parcurs. Febra aceasta, din nefericire pentru mine, s-a prelungit destul de mult. Nu m-a deranjat sa stau in picioare, numai ca de la o vreme, durerea se afirma. Si in ce hal. Spatele imi striga in soapta un pic de ingaduinta fata de existenta acestuia, la care bineinteles nimeni nu a avut o reactie, eu inclusiv. Ma bucura faptul ca am reusit sa beau o bere. Chiar destul de ritmic, in sensul ca mie imi era o sete infernala (desi nimeni nu m-a crezut).

Ceea ce am vrut eu sa spun: Da, este o zi minunata si Nu, nu asa se sarbatoreste. Nu-mi face placere sa vad oamenii adulmecand si infulecand micii de parca nu mai mancasera niciodata, sau sa bea bere ca si cum era ultima lor sansa de a gusta din minunea universului (dupa cum unii baieti mi-au afirmat si care, cred, sunt inca virgini). Nu era vorba de pofta, chiar nu sunt genul de persoana care sa pofteasca la ce mananca sau bea cel de langa mine. Dar era dezgustator sa vezi ce poate face o adunatura de oameni. Aceasta gramada nesistematizata se manifesta intr-un mod in care nu l-as putea intelege vreodata. Il accept, ca oricum nu as avea nimic de facut sa impiedic acest comportament, dar de inteles, nu-mi sta in puteri.

Altceva de neinteles sunt artificiile. Cand eram mica, nu-mi placeau, iar sentimentul inca persista. Nu gasesc absolut nimic fabulos la ele si chiar nu inteleg ce poate fi atat de important la momentul artificiilor, de care primarul se arata ( subliniez, se arata) interesat indeajuns incat sa incite o mare masa de populatie. Ma uitam instigatoare la cei din jur. Langa mine era o femeie mai in varsta care, dupa fiecare moment de artificiu, avea o fata de parca l-ar fi vazut pe Iisus si se minuna de asemenea lumini. WOW, wow, wow! Ok, deci am deprins ca trebuie sa fie ceva interesant la ele, dar nu observ eu. Greseala mea, poate asta ar fi ceva ce trebuie schimbat.

Premiza de la care s-a plecat in a sarbatori Sf. Maria ( apropo, la multi ani purtatorilor de nume acestui sfant) este foarte buna. Trebuie insa lucrat la modul in care aceasta ia amploare. Deci nu pot sa zic ca m-am distrat enorm, cum o fac in alte dati, dar m-am simtit cat de cat bine, fiindca am fost cu fratele meu si persoane de treaba. Feeling-ul meu a fost mai mult de WTF. Sa vedem cine o sa stranga toata mizeria de pe faleza. Asta daca va fi stransa, sau aruncata in Dunare. Este mult mai usor. Vom vedea ce decizie a luat primarul intr-una din sedintele sale foarte importante. Dar noi avem sperante, da? ;) :D

Casnicia este pentru cei slabi si fara nici un scop in viata.

Posted by: Andreea M!haela on: august 14, 2009

MarriageLasand la o parte miscarile feministe sau gandurile misogine, se intampla accidente. Casnicia. De ce? Pentru ca exista o categorie de oameni care ajung intr-un moment critic, in viata lor, cand nu mai suporta solitudinea. Isi inhiba propriile frustrari, orgoliul se dezvolta ca o tumoare, totul pentru a-si imparti o viata alaturi de o persoana, care nu va deveni mai agreabila in timp deloc. Slabiciunea aceasta de a nu rezista singur intr-o camera fara ca femeia sa te cicaleasca/barbatul sa nu te bage in seama, a inceput sa apara ca un virus. A fost o perioada in care nuntile curgeau, miresele in rochiile lor albe, dezgustatoare, afisau un zambet care spunea: “Aoleo, s-a terminat smecheria”, iar mirele parea nervos, dar nu datorita emotiilor si pentru ca deja isi alcatuia un plan de supravietuire observand ca alternativele nu sunt foarte optimiste. Insa dupa ce au fost cununati, s-a baut la petreceri, s-au cantat manele, ca la romani, cei doi ajung la casa lor. Intra amandoi in casa, insa se simt mai singuri ca niciodata. Au riscat, au mintit preotul, acum trebuie sa se conformeze si sa incearce sa convietuiasca. Din acel moment viata lor, impreuna, devine monotona, lipsita de adrenalina primei intalniri, devine totul mult prea obisnuit, rutina este apasatoare, insa stiu ca au pe cineva alaturi. Acesta este pretul fericirii? O casatorie care te va insingura mai mult decat inainte? Pentru ca orice casatorie ajunge asa. Dupa cativa ani, se vor trezi batrani, unul langa altul, se vor speria putin de persoana care sade alaturi, isi vor reaminti ca acea persoana este un “soi de colega” si vor regreta. Sunt convinsa de asta. Sa pierzi o viata intreaga, legandu-ti viata alaturi de cineva care va deveni atat de comun pentru tine incat nu ii vei mai simti prezenta, este cea mai cruda cale de a-ti irosi propria ta esenta. Cat de teribil poate sa fie asta?

De aceea, NU. Prefer sa imi traiesc viata singura, dar macar stiu ca sunt fericita si am satisfactia ca ceea ce am facut este pe deplin din propria vointa, nesilita de societate, de familie sau de prieteni. Nu intotdeauna o existenta stinghera este ceva groaznic. Totul depinde de modul in care abordezi tainele vietii, pentru ca poti deveni puternic prin tine insuti, prin puterea de a renaste din propria cenusa, iar si iar.

Daca primesc iubire? Am parte de acest sentiment din partea persoanelor care ma astept si imi este mai mult decat suficient. Asa ca nu toate solutiile “cliseice” propuse de “lume” sunt demne de bagat in seama. Omul are propriul lui creier, cu care poate socoti, gandi, rationaliza actiunile si mai ales consecintele, astfel incat casatoria sa nu fie obligatorie. Cel mai important e sa te simti liber, iar intr-o casnicie acest lucru nu va fi niciodata posibil, sau poate fi o simpla iluzie.

Eu am votat pentru LIBERTATE. Tu ce alegi?

3 morale in viata!!!

Posted by: Andreea M!haela on: august 13, 2009

Un soarece alergat de o pisica intra innebunit intr-un grajd. Da aici de o vaca:
- Vaco, vaco, ajuta-ma, ascunde-ma repede, te rog !
- Unde sa te ascund ma soarece?
Ii vine vacii o idee si se balega pe soarece. Intra pisica:
- Vaco, zi-mi repede unde e nenorocitul ala de soarece !
- Nu am vazut nici un soarece dar daca vrei uita-te si tu p-aici.
Se uita pisica prin zona si vede codita soricelului iesind din gramada de balega.
Morala 1: Nu oricine te baga in rahat iti vrea raul.
Morala 2: Nu oricine te scoate din rahat iti vrea binele.
Morala 3: Daca te bagi in rahat macar baga-te cu totul.

Un soarece alergat de o pisica intra innebunit intr-un grajd. Da aici de o vaca:

- Vaco, vaco, ajuta-ma, ascunde-ma repede, te rog !

- Unde sa te ascund ma soarece?

Ii vine vacii o idee si se balega pe soarece. Intra pisica:

- Vaco, zi-mi repede unde e nenorocitul ala de soarece !

- Nu am vazut nici un soarece dar daca vrei uita-te si tu p-aici.

Se uita pisica prin zona si vede codita soricelului iesind din gramada de balega.

# morale mari si late, sa te ajute in viata:

Morala 1: Nu oricine te baga in rahat iti vrea raul.

Morala 2: Nu oricine te scoate din rahat iti vrea binele.

Morala 3: Daca te bagi in rahat macar baga-te cu totul.

Am vrut sa scot in evidenta acest lucru pentru ca, din nefericire, am observat multe in jurul meu. Si dintr-o si mai mare nefericire, se intampla destul de des, oriunde si multora. Nu conteaza rangul, nationalitatea, sprijinul financiar de care dispunem fiecare, oricum ajungem in acelasi rahat cu toii. Ca sa nu mai spun ca deja suntem intr-o mare belea de “cacao”, insa unii se chinuie sa pastreze aparentele, de parca ar interesa pe cineva in mod special. Ne indreptam cu usurinta catre o parodie nationala, in care toti suntem niste clovni cu o masca foarte “lipicioasa” incat nu mai stim cum sa o scoatem.

De ce nu “sotie si sot”?

Posted by: Andreea M!haela on: august 12, 2009

De ce nu sotie si sot?
Mereu am auzit acelasi cliseu scartaitor, “va delcar sot si sotie”. M-am intrebat de fiecare data, de ce barbatul trebuie sa fie primul mentionat? Nu e cu nimic mai prejos de o femeie, suntem toti oameni, chiar oameni egali. La o adica, in momentul cand preotul spune: sot si sotie, inseamna ca nu se cununa nimeni, dimpotriva, se stabilesc functiile fiecarora, in fruntea piramidei, stand ascensional barbatul, cel care comanda in casnicie. Nu mai precizez faptul ca orgoliul nemasurat al mirelui ii va condimenta foarte meticulos si “gadilitor” ego-ul si cultul personalitatii.
Nelamurirea mea este, de cand scrie pe fruntea unei femei, destinul tipic: maritis, sclava, mama, sclava, irosirea vietii si moarte (eliberare din sclavie)? Toti se vor eschiva bineinteles si nu vor admite ca ceea ce spun este complet realist si pregnant. Destinul unei femei nu este acesta. Ea si-l poate construi singura, iar daca va avea acea inflacarare de a se casatori, sa-si impuna amandoi principiile. Bineinteles, sunt cazuri foarte putine. Oricum ar fi, cuvintele “sot si sotie” implica foarte multe, in principal, introducerea in decaderea statului de femeie pe care ea si l-a castigat, si anume, femeie matura, responsabila, independenta si plina de respect de sine.
Pentru necunoscatori, tot ce am afirmat pana acum nu ma face feminista, ci doar reclam niste drepturi care se cuvin ambelor parti, adica ceea ce urmaresc eu este doar o simbioza intre fiinta feminina si cea masculina. Daca stati bine sa va ganditi, aceasta indoctrinare se aplica si in mai multe cazuri, un exemplu ar fi, genul substantivelor, mereu am invatat ca substantivul are 3 genuri: masculin, feminin, neutru. De ce nu se induce ideea de feminin, masculin si neutru? Pare mai ciudat. Cine a spus ca lucrurile ciudate trebuie ignorate? Dimpotriva, abstractiunea unei ideologii poate insemna cheia spre o modificare radicala la nivel existential.

marriageMereu am auzit acelasi cliseu scartaitor, “va delcar sot si sotie”. M-am intrebat de fiecare data, de ce barbatul trebuie sa fie primul mentionat? Nu e cu nimic mai prejos de o femeie, suntem toti oameni, chiar oameni egali. La o adica, in momentul cand preotul spune: sot si sotie, inseamna ca nu se cununa nimeni, dimpotriva, se stabilesc functiile fiecarora, in fruntea piramidei, stand ascensional barbatul, cel care comanda in casnicie. Nu mai precizez faptul ca orgoliul nemasurat al mirelui ii va condimenta foarte meticulos si “gadilitor” ego-ul si cultul personalitatii.

Nelamurirea mea este, de cand scrie pe fruntea unei femei, destinul tipic: maritis, sclava, mama, sclava, irosirea vietii si moarte (eliberare din sclavie)? Toti se vor eschiva bineinteles si nu vor admite ca ceea ce spun este complet realist si pregnant. Destinul unei femei nu este acesta. Ea si-l poate construi singura, iar daca va avea acea inflacarare de a se casatori, sa-si impuna amandoi principiile. Bineinteles, sunt cazuri foarte putine. Oricum ar fi, cuvintele “sot si sotie” implica foarte multe, in principal, introducerea in decaderea statului de femeie pe care ea si l-a castigat, si anume, femeie matura, responsabila, independenta si plina de respect de sine.

Pentru necunoscatori, tot ce am afirmat pana acum nu ma face feminista, ci doar reclam niste drepturi care se cuvin ambelor parti, adica ceea ce urmaresc eu este doar o simbioza intre fiinta feminina si cea masculina. Daca stati bine sa va ganditi, aceasta indoctrinare se aplica si in mai multe cazuri, un exemplu ar fi, genul substantivelor, mereu am invatat ca substantivul are 3 genuri: masculin, feminin, neutru. De ce nu se induce ideea de feminin, masculin si neutru? Pare mai ciudat. Cine a spus ca lucrurile ciudate trebuie ignorate? Dimpotriva, abstractiunea unei ideologii poate insemna cheia spre o modificare radicala la nivel existential.

Mai nou, lumea se vrea culta.

Posted by: Andreea M!haela on: august 11, 2009

Exista in viata zilelor noastre un capitol foarte bine dezvoltat si intretinut,  si anume, falsitatea/ipocrizia(imi place ca suna mai puternic). La acest capitol au insistat cei mai multi la “scoala” (o gluma sau poate o obligatie,pentru majoritatea). Ok, nu sunt tocilara si daca nu vroiam sa merg la ore sau nu aveam chef pentru ca ma simteam “freaky”, nu mergeam. Era o alegere, adica o notiune ce implica vointa fiecaruia dintre noi  si mai amuzant este faptul ca este libera, suntem oameni sa facem propriile noastre alegeri in viata. Cum unii nu sunt in stare de acest lucru, apeleaza la altii. Adica de ce sa se streseze si sa piarda timp GANDIND cand pot altii sa o faca pentru ei. Revenind, la scoala se invata foarte bine meseria de “prefacut”. Adica, vezi dom’le, ei sunt superi tari, destepti pana in strafundul cerului si nimeni nu se poate pune cu ei in ceea ce priveste cultura. Bineinteles ca ei nu se vor implica niciodata in activitati culturale pentru ca nu au nimic de zis, datorita faptului ca ei nu au habar cu ce se mananca o CARTE. Nu zic acum ca sunt cine stie ce cititoare sau mai ales culta, dimpotriva, acestea se capata cu timpul,iar eu am rabdare si o iau incet dar sigur. Un singur lucru am invatat insa, si anume, ca un grad mare de intelectualism se dobandeste incetul cu incetul. Adica, de la inceputul liceului se citesc cartile esentiale si mai ales se studiaza cu mare precizie si concizie. Asta pentru cei carora chiar le place o carte, indiferent de ce spun “amicii idioti ai vremii”, de genul: da-o ma incolo ca stau sa mai citesc acum viata unui taran care vroia doar pamant. Sa mai mentionez faptul ca majoritatea cartilor care trebuie neaparat citite sunt doar rasfoite? Dar ce conteaza, omul a citit rezumatul si stie tot ce e principal in carte. Pentru tine amice, care citesti, daca faci parte din aceasta categorie, iti urez sa ai o viata rezumata la rezumate. Dupa ce ai traversat liceul savurand o lectura usoara, poti trece cu usurinta la unele romane mult mai complexe si complicate din punct de vedere contextual, precum cele ale lui Dostoievski (care, apropo, sunt mai mult decat minunate), sau ale lui Tolstoi, Cervantes, Marin Preda (preferatul meu) si multi altii. Dar NU. Aceasta regula nu se aplica si LOR. Ei, dupa ce au citit nimic, trec foarte usor la carti de care nu a auzit nimeni si care sunt bune, dupa parerea lor. O bila alba o au chiar faptul ca dupa aceste carti s-au facut filme. Sa va zic ceva, cele mai multe filme sunt foarte proaste. Conceptul de a fi preluate dintr-o anumita carte ma face sa vomit. Unu la mana, cartile sunt scrise pentru a isi imagina fiecare un anumit cadru romantic, politic, social sau istoric, nu pentru a veni un destept, vai, ca el se viseaza regizor. Doi la mana, si ultima mana, un regizor care chiar isi pune suflet in meseria lui creeaza ceva original. Asa este un artist, creeaza ceva propriu, inedit, nu ceea ce a scris cine stie cine.

Deci, fratilor, am pentru voi un sfat, nu neaparat de bagat in seama, dar ca sa conturati si voi un viitor, cat de cat, al vostru, renuntati la acest aer de mare peste in oceanul vietii. Nu sunteti. Mie imi pare mai mult rau ca m-am iritat indeajuns sa va dau sfaturi, dar, ma gandesc ca poate cineva va baga seama de ele. Credeti-ma, nimeni nu va pierde nimic, dimpotriva, vom castiga noi, cei seriosi, un pic de liniste, fara sa ne bazaie permanent un tantarel in legatura cu ce stie sa suga sau sa zboare.

Nicaieri nu e mai bine ca acasa…

Posted by: Bobo on: august 10, 2009

Astazi m-am intors din cantonamentul de la Piatra Neamt, unde am stat 9 zile la un liceu sportiv. Cazarea nu pot spune ca a fost de cea mai buna calitate, dar peisajul a compensat totul. Cand am vazut ce peisaj este in jur am ramas toti uimiti si nu ne-a mai interesat de camere, si am mers cu totii la o plimbare la aer curat.

A doua zi, fiind “prima” zi de cantonament oficiala, ne-am imbracat cu totii si am mers la un jogging pe muntele Cozla I. Fiind bucurosi noi ca am ajuns in varf, deoarece drumul a fost extrem de lung, antrenorul a spus sa lasam gheozdanele jos si sa ne pregatin de Antrenamentul de forta. Cand am auzit vorbele lui, toti am cazuti lati, dar cu putin curaj, ne-am ridicat si am incaput sa facem tot ce ne cerea el, in panta.

Dupa tot “calvarul” din acea zii pe munte, am mers la o terasa amenahata in varf. Acolo antrenorul ne-a dat voia sa bem o bere fiind “prima” zi a cantonamentului. La coborarea de pe munte, am vrut sa ajungem cu totii mai repede la cazare, sa facem un dus si sa mancam, si astfel am decis sa o luam pe scurtaturi, care de cele mai multe ori sunt “lungituri”. Dar uitand de asta, am luat-o pe o scurtatura care ne ducea fix la baza muntelui, unde trebuia noi sa ajungem, dar aceasta la inceput era prietenoasa, nu era foarte abrupta, si aveai loc sa treci cu usurinta. Dar pe la jumatea drumului, am fost nevoiti sa mergem chiar in genunchi pe o panta foarte abrupta. Dar ce mai conteaza cum am coborat, deoarece pe noi ne interesa sa ajungem la cazare sa mancam. A fost o experienta minunatata pe acel multe, mai ales scurtatura.

In fiecare dintre dintre zile, am mers pe alt munte. Inca un munte spectaculos a fost Pietricica care avea la o distanta de vre-o 20-30 de metri de cararea din varf, un avion infipt cu botul in munte tocmai din al II-ea Razboi Mondial. Am fost foarte curiosi sa-l vedem cand ne-a povestit paznicul caminului totul despre acest avion, cum cazuse, din ce cauza, si multe altele.

Una peste alta, a fost un cantonament reusit, chiar daca au fost dure antrenamentele si urcatul pe munte. Am trecut peste ele cu bine si am ajuns acasa sperand ca vom avea mai multa putere de munca astfel incat sa batem toti oponentii in Campionatul National De Volei Masculin Juniori si pe cei din Divizia A2 cu echipa Deltacons Tulcea .

Ceai verde pentru o viata anosta?

Posted by: Andreea M!haela on: august 7, 2009

Din ce in ce mai des, aud pe la toate “divele” mondene despre un ingredient secret, zic ele, in ceea ce priveste silueta perfecta de care acestea dau dovada de-a lungul carierei lor. Asa ca hai sa ma interesez, dintr-o curiozitate nativa, sa vad in ce consta abilitatile acestui ceai, care dupa parerea mea, are un gust asociat cu singurul lucru maroniu existent ce provoaca aceeasi reactie, si anume de dezgust.

Originar din Asia, ceaiul verde este deja cunoscut in intreaga lume pentru proprietatile sale diuretice, antioxidante si pentru continutul crescut de vitamine. Este deja folosit cu succes in numeroase regimuri si diete si numeroase creme de fata impotriva imbatranirii il au printre ingrediente. Anumiti specialisti sustin ca ceaiul verde reduce riscul cancerului, in special pe cel al cancerului de stomac si colon. Ceaiul verde contine in abundenta vitaminele A, B, E, C, precum si minerale ca fier, calciu, fosfor si potasiu avand urmatoarele proprietati: combatele efectele imbatranirii, are efect diuretic si detoxifiant, scade riscul aparitiilor cariilor, regleaza digestia si are efect energizant.

Mie chiar imi place chestia asta cu “specialistii”, pentru ca ma amuza teribil sa vezi unde duc cercetarile stiintifice din ziua de azi.

Deci, sa lamurim o chestie, de dragul stiintei, chiar am facut o proba de 1 saptamana, ca mai mult nu ma lasa inima, sa vad daca voi resimti efectele mai sus-precizate. Sa le luam pe rand, nu combate absolut nici un efect al imbatranirii, toti vom ajunge, mai devreme sau mai tarziu, cu pielea zbarcita si par carunt, plini de riduri, iar in multe cazuri, dificili. Unde vreau sa ajung? Daca tot vom ajunge la acelasi lucru, hai dracu sa ne bucuram de viata asta scurta si sa bem numai lucruri care chiar ne fac placere. In al doilea rand, despre efectul diuretic si detoxifiant nu am de zis decat ca, spatiul meu personal numit baie, nu imi duce lipsa deloc, in sensul ca, vizitez normal aceasta camaruta si nu mai des sau mai rar. Detoxifierea este o prostie, se rezolva prin alte cai, dar intram deja in alta categorie, iar noi nu vrem sa vopsim in culori inchise. In ceea ce priveste aparitia cariilor, pentru asta exista pasta de dinti, sau, daca sunteti fani vremurilor de odinioara, exista si metodele primitive pe care Adam si Eva le utiliza. Ei mestecau scobitori care mai tarziu s-au transformat in betigase de mestecat, confectionate din lemnul unor arbori cu esente aromatice. Fiecare isi va alege uneltele in functie de doleanta. Deci spalati-va dracu pe dinti de 2-3 ori pe zi si veti avea efecte mult mai bune. Apoi, avem problema cu digestia, care in loc sa se imbunatateasca, a actionat impotriva mea. Senzatia de foame disparea, mancam din 2-3 zile, dar beam ceai verde, ehh? E ceva.  Ultimul si nu cel din urma, efectul energizant, care mi se pare comic numai cand il pronunt :D . Acesta se poate dobandi altfel, prin sport, prin ore dormite, prin o cafea neagra bauta dimineata sau prin doua palme peste obrajori. Wake up, you’re alive, hello?

Deci asa cu ceaiul verde. Umflati-va, simtiti efectele inexistente si mandriti-va ca aveti acelasi stil de viata ca al unei “dive” pierdute, oricum ai lua-o. Insa aduceti-va aminte ca aveti o singura o viata, care chiar merita. Iar daca eu beau RedBull pentru energie, sau mananc numai prostii, sau fumez, asta nu inseamna ca nu ne vom intalni candva in cerul imens, ci inseamna ca ma respect incat sa fiu cum sunt, sa fac ceea ce imi place si sa nu tin cont de specialistii, tocilari de biblioteca.

Ne mai citim!(fara ceai)

Rise up! (Ridica-te!)

Posted by: Andreea M!haela on: august 4, 2009

De ce? Pentru ca statul pe scaun afecteaza sanatatea. Asa afirma un grup de cercetatori de la Universitatea Missouri din Columbia, SUA. Ei sustin ca a sta jos, mai ales ore intregi, reprezinta un risc .

Astfel ca avertizeaza la modul cel mai “serios” urmarile. In timp ce se ocupau de niste studii legate de obezitate, diabet si probleme cardiovasculare, ei au descoperit una dintre consecintele statului pe scaun. Cand o persoana sta jos, se intrerupe circulatia unei enzime care absoarbe grasimea: lipaza. A sta in picioare ajuta la circulatia acestei enzime, ceea ce sprijina organismul in procesele legate de grasime si colesterol. Cand stai jos, se intampla contrariul.

Mai multe studii au demonstrat ca cei care sufera de obezitate, boli de inima sau diabet sunt de doua-trei ori mai numerosi in randul celor care stau mult jos, spune doctorul Hamilton, de la Universitatea Missouri. Cei care stau mult timp in picioare au un risc scazut de aparitie a diabetului, dat fiind faptul ca este mai mult folosita glucoza din sange.

Iar ca bomba, dupa toate acestea, cercetatorii au luat mostre de la aceeasi persoana dupa ce a mancat acelasi lucru, in doua pozitii diferite. Cand a mancat stand pe scaun mostra a fost tulbure, iar cand a mancat stand in picioare mostra a fost foarte limpede. Potrivit acestor studii, e mai bine sa mancam in picioare daca vrem ca grasimile sa fie procesate si absorbite corect. Hai, ne intoarcem la primitivism.

Deci, statul in picioare, pe langa faptul ca ajuta la metabolizarea grasimilor, este benefic si pentru mentinerea siluetei, angreneaza muschii si imbunatateste nivelul colesterolului bun. Hamilton spune ca o persoana care sta in picioare o ora arde in plus 60 de calorii (nu va grabiti, domnisoarelor). Incearca sa stai cat mai mult in picioare. Ridica-te de pe scaunul de la birou cand vorbesti la mobil, mergi mai des si pune-ti cate un pahar cu apa, misca-te cat mai mult. Acasa te poti uita la tv si daca te misti prin camera in timp ce faci alte treburi.

Concluzia mea se reduce la atat: hai sa nu mai stam jos deloc, poate chiar traim si 100 de ani, dar ne jucam cu varicele. Nu-i asa ca e minunat? Dar stai, cum ar fi sa faci sex numai in picioare, sa dormi in picioare, sa mergi pe jos pana in Franta, sa stai la scoala in picioare, ca bancile si-asa sunt inconfortabile …. si lista poate continua. Nici nu vreau sa ma gandesc. Ceea ce e cert este faptul ca stiinta se indobitoceste cu cat avansam in tehnologii specializate. Ura, am evoluat.