Farmaciste – te ajuta sau te omoara ?
Posted by: Bobo on: noiembrie 26, 2009
Azi, m-am inbolnavit si eu, sper sa nu fie gripa porcina;), si am mers si eu la medicul meu de familie sa vad ce am si sa imi dea o reteta sa iau medicamente. M-a consultat medicul, si mi-a dat o reteta. Nu zic ca are scrisul citet, ca nu inteleg nici eu ce scrie domna doctor. Am luat frumos reteta si hai sa merg la o farmacie sa imi iau medicamentele de care aveam nevoie.
Ajungad la cea mai apropiata farmacie, ii dau reteta, si imi spune cu frumosul ca nu au unele medicamente. Mai merg la inca 2-3 farmacii unde tot asa, ba ca nu gasesc 2 medicamente, ba ca nu mi le da compensate, in fine. Pana la urma ajung la o farmacie, si farmacista imi zice ca nu intelege ce scrie, ca a mai avut retete de la doctorita mea, si tot nu intelegea ce scrie, si m-a rugat daca pot sa merg la o alta farmacie la care nu are medicamentele, dar a inteles ce scrie, si sa imi scrie pe o hartiuta medicamentele.
Lund reteta, merg la farmacia anterioara, “Sensi blu” la care tanti farmacista, cand a auzit ca am rugat-o frumos daca poate sa imi traduca ce scrie scrie pe reteta ca sa pot lua medicamentele de la alta farmacie daca la ei nu au, a inceput sa se crizeze zicand ” Da ce domnule? Ce sunt eu aici? Traducator? Daca nu intelege ce s-a mai facut farmacista?”. Cand am auzit am ramas masca si am plecat cat mai repede ca sa nu ii fac scandal pe acolo.
Pana la urma am mers la o farmacie care avea toate medicamentele. Cred ca singura din oras.
Un barbat de succes!
Posted by: Bobo on: noiembrie 22, 2009
Intr-o “melodie” din noul album a lui Mihai Margineanu am auzit o zicala:
Un Barbat de succes este acela care castiga mai mult decat poate nevasta-sa cheltuiasca. Femeia de succes este aia care a gasit barbatul acesta!
Melodie: “Mihai Margineanu – Interludiu Barbat de succes”
Voi ce parere aveti despre acest lucru? Cand am auzit prima data, am stat oleaca si m-am gandit…? Oare exista un asemenea barbat? Un barbat care sa castige mai mult decat poate sa cheltuie nevata sa? Mai bine zis, sunt femei care sa stie sa se opreasca daca au banii pe mana?
Prima data m-am gandit la Monica si Irinel Columbeanu. Dar cred ca nici Irinel nu e un barbat de succesc, pentru ca, daca s-ar pune Monica sa toace toti banii lui Irinel, in 2-3 luni, toata averea lui s-ar transforma in masini scumpe, haine, bijuterii, si multe altele ce isi mai doresc femeie.
A doua oara m-am gandit la Bill Gates, dar nici el nu se poate considera un barbat de succes. Bogdat da, dar de succes mai putin, pentru ca nu s-a inventat femeia care sa se opreasca din a cheltui banii sotului.
Poate prin absurd sa existe o femeie care sa nu-i placa sa cheltuie banii sotului, acel barbat se poate nummi si el “Un barbat de succes”, chiar daca nu are banii lui Columbeanu, Bill Gates sau nu mai stiu care, daca femeia nu vrea sa cheltuie banii, acel barbat este fericit.
Puya “Change” ACUM EXCLUSIV
Posted by: Bobo on: octombrie 2, 2009
Dupa revolutia produsa de “Undeva-n Balkani”, primul sau single promovat de pe albumul “Romanisme Partea 1”, Puya lanseaza impreuna cu MediaPro Music “Change”, prima piesa promovata de pe partea a 2-a a albumului “Romanisme”.
La fel ca si pe single-ul anterior, Puya trage concluzii vis-a-vis de societatea romaneasca, insa de aceasta data accentul este pus pe nevoia de senzational din presa autohtona, pe pseudovedetele aparute peste noapte din nevoia trusturilor de presa de a obtine audienta si pe tendinta gerenerala de a urmari la televizor subiecte socante, frivole si vulgare.“Din pacate aproape intreaga societate a intrat in acest joc al nevoii de senzational.”, declara Puya.
“Change” prefateaza aparitia albumului “Romanisme partea a 2-a” ce va fi lansat pe piata de MediaPro Music in luna octombrie. Noul material continua linia muzicala a primului si va fi promovat in cadrul unui turneu national.
Ce trebuie sa stii despre noul clip semnat Puya:
1. Regizorul este, la fel ca si in cazul videoclipului piesei “Undeva-n Balkani”, Marian Crisan
2. Videoclipul, in care apar Claudiu Maier de la Divertis si Leonard Doroftei, a fost filmat in intregime in Salajan pe parcursul unei singure zile.
3. George Hora si Kamelia, sora lui, canta alaturi de Puya pe aceasta noua piesa.
4. Piesa “Change” a fost difuzata in premiera absoluta la ProFM in cadrul matinalului gazduit de George Vintila si Claudiu Sara, Alarma. Poti asculta integral si in premiera piesa integrala pe site-ul www.profm.ro printr-un simplu click aici!
Turneul de promovare al celui mai nou material semnat Puya, Puya Change Tour, incepe pe 15 Octombrie si va cuprinde urmatoarele date si locatii:
15.10. Filiasi – Club Jou-Jou
16.10. Resita – Club Gladiator
17.10. Rovinari – Club XS
24.10. Aiud – Club Capitol
25.10. Targu Mures – Club Apollo
29.10. Baia Mare – Gold Time
30.10. Sighet – Club Metropolis
31.10. Satu Mare – Club Insomnia
06.11. Constanta – Club Wish
07.11. Focsani – Club Apollo
13.11. Hunedoara – Club Mojo
14.11. Timisoara – Club Youtopia
19.11. Iasi – Dublin Pub
20.11. Roman – Club Sensation
21.11. Botosani – Club City Central
26.11. Bucuresti – Club Fabrica
27.11 Ploiesti – Club Ice
28.11. Mioveni – Club Domino
3.12. Galati – Club Divino
4.12. Bacau – Club Zebra
5.12. Tecuci – Club Matrix
sursa: MTV
Stop pretending.
Posted by: Andreea M!haela on: august 22, 2009
Multe persoane se ascund. De orice. Unii de persoana iubita, altii de mama, pentru ca au spart o farfurie, altii de tata, pentru ca i-au furat masina, altii pur si simplu, pentru ca prefera sa se adaposteasca in spatele perdelelor, se simt mai in siguranta. Lumea e falsa. Asa va fi intotdeauna. Refuza sa vorbeasca, sa spuna adevarul, ei sunt genul de persoana care “se inrosesc” la discutii despre prostioare (ceea ce numesc ei prostioare, adica lucruri firesti care se intampla zi de zi). Adevarul este ca nu au atins pragul de maturitate si prefera sa ramana dupa perdeluta, crezand ca fac asta pentru binele lor, pentru siguranta lor, au nevoie de o lume a lor in care sa isi simta ego-ul in viata. Dar asta nu va fi intotdeauna o certitudine. Ne confruntam zilnic cu persoane atat de complexe si diferite, incat nu poti sti de cine vei mai da. Nu intotdeauna este un lucru bun, dar am incercat si voi incerca mereu sa abordez pe oricine fatis, fara nici un fel de menaj. Desigur, multi vor spune ca sunt dura, lucru care s-a intamplat deja, dar nu ma deranjeaza.
Oamenii urasc oamenii care au teorii despre oameni. 
Asta e dintotdeauna. Ei de fapt adopta o pozitie de negare, adica nu sunt deschisi unor sfaturi, de altfel, de bagat in seama. E mai usor sa pretinzi ceea ce nu esti.
Nu am de ce sa ma comport altfel in fata unui baiat care flirteaza, sa inrosesc, sa ma joc cu parul, sa ma emotionez, pentru ca pur si simplu, el este doar un tip, care incearca sa fie pe plac, sa obtina ceva si care intr-un fel isi pune talentele in circulatie, ca si cum eu ar trebui sa am o reactie. Pana la urma, toate atentiile unui barbat au un scop precis, indiferent de natura lor. Se ascund in spatele florilor, impresionand femeile, seducandu-le crezand ca astfel vor obtine ceva de la ele (un sarut, o imbratisare, un sex). Dar nu de fiecare data, eu urasc sa primesc flori, tocmai pentru ca este un siretlic-cliseu, in urma caruia unei femei ar trebui sa i se inmoaie genunchii. Este plictisitor. Deci, baieti, nu mai incercati sa pareti smecheri, pentru ca nu toate femeile cauta asa ceva. Bineinteles, asta e doar un exemplu, mai perceptibil oricarei minti.
Insa lucrurile se complica in relatii. De orice tip. De prietenie, de iubire, de rudenie si asa mai departe. Am obosit vazand inca familii care sunt cladite pe secrete, normal, pe motivul ca e mai bine pentru cel de langa mine sa nu stie. Adevarul doare, e adevarat, doare mai mult cand stii, insa suntem oameni, suntem sortiti sa suferim, sa plangem. Macar stim exact pe care sarma a vietii ne situam si daca merita sa ne mentinem echilibrul.
Deci, nu sunt dura, sunt realista, spun ceea ce vad, fac ceea ce simt si ce vreau, traiesc liber, fara constrangeri, fara imbratisari lungi, doar fiindca asa e frumos, asa e civilizat si de bun-simt. Am preferat sa ma manifest asa cum sunt, sa las deoparte perdelele ingalbenite de fum, sa nu fac tot posibilul ideea de “a fi placuta” sau “a ma face placuta”. Nu suntem perfecti, eu sunt asa, tu fii altcumva. Dar eu cel putin ma simt usurata, pot sa respir intr-o independenta placuta.
Oamenii sunt ca un joc de cuvinte. Toti facem un puzzle, dar mai haotic. Nu cred ca va fi intreg vreodata. Dar ei incearca, doi cate doi. De una singura e mai greu, dar nu imposibil. Macar la capitolul “falsitate” nu trebuie sa imi bat capul. Prefer asa, decat sa am langa mine pe cineva care sa emane aer de ipocrizie incurabila. Cei mai multi se prezinta la joc cu cartonasul de puzzle dorsal. Sunt cei care nu sunt familiarizati cu conceptul de responsabilitate, perceptie matura si realista.
Cum am mai spus, “Live FREE or die HARD!”
Da, dar Nu.
Posted by: Andreea M!haela on: august 16, 2009
Da, am ajuns sa traiesc inca un an minunata Zi a Marinei. Totul a fost ca intotdeauna.Pot povesti si comenta daca tot am fost la fata locului si in painea actiunii 
. Concerte bunicele (unele chiar au meritat, brava pentru Cargo), ingramadire de fiinte mai putin constiente sau cu vreo legatura in lumea reala(euforice), cortegii de tigani care erau foarte ocupati, ca de obicei, in ceea ce priveste afacerile, haos in incercarea de a-ti procura mancare/bautura, prieteni care ai noroc daca te oberva ( asa e cand ai iubit/iubita, nu mai vezi altceva ), artificiile care deveneau din ce in ce mai enervante, nu atat prin culori sau efecte, cat prin zgomotul iritant, pe care il resimt si la orele diminetii, si eu. Eu care eram cu dragul meu frate. Eu iesisem de fapt la o plimbare. Dar cum pe faleza nu am avut parte de acest privilegiu, se subintelege de ce, am fost blogata in trafic. Adica pur si simplu nu mai aveam o cale de scapare printre oameni. Unii se zbenguiau cum puteau mai bine, nu mai conta ce se canta pe scena, muzica sa fie, altii ajunsesera deja la a 4-a bere si era doar 21:00 ceea ce insemna ca pana la momentul artificiilor rezerva aparatului digestiv era pe deplin satisfacuta, iar eu, chiar nu stiam ce dracu fac acolo. Mai tarziu, fratele meu a avut o febra in ceea ce priveste formatia Cargo, asa ca a trebuit sa asteptam concertul lor, de care am fost chiar impresionata pe parcurs. Febra aceasta, din nefericire pentru mine, s-a prelungit destul de mult. Nu m-a deranjat sa stau in picioare, numai ca de la o vreme, durerea se afirma. Si in ce hal. Spatele imi striga in soapta un pic de ingaduinta fata de existenta acestuia, la care bineinteles nimeni nu a avut o reactie, eu inclusiv. Ma bucura faptul ca am reusit sa beau o bere. Chiar destul de ritmic, in sensul ca mie imi era o sete infernala (desi nimeni nu m-a crezut).
Ceea ce am vrut eu sa spun: Da, este o zi minunata si Nu, nu asa se sarbatoreste. Nu-mi face placere sa vad oamenii adulmecand si infulecand micii de parca nu mai mancasera niciodata, sau sa bea bere ca si cum era ultima lor sansa de a gusta din minunea universului (dupa cum unii baieti mi-au afirmat si care, cred, sunt inca virgini). Nu era vorba de pofta, chiar nu sunt genul de persoana care sa pofteasca la ce mananca sau bea cel de langa mine. Dar era dezgustator sa vezi ce poate face o adunatura de oameni. Aceasta gramada nesistematizata se manifesta intr-un mod in care nu l-as putea intelege vreodata. Il accept, ca oricum nu as avea nimic de facut sa impiedic acest comportament, dar de inteles, nu-mi sta in puteri.
Altceva de neinteles sunt artificiile. Cand eram mica, nu-mi placeau, iar sentimentul inca persista. Nu gasesc absolut nimic fabulos la ele si chiar nu inteleg ce poate fi atat de important la momentul artificiilor, de care primarul se arata ( subliniez, se arata) interesat indeajuns incat sa incite o mare masa de populatie. Ma uitam instigatoare la cei din jur. Langa mine era o femeie mai in varsta care, dupa fiecare moment de artificiu, avea o fata de parca l-ar fi vazut pe Iisus si se minuna de asemenea lumini. WOW, wow, wow! Ok, deci am deprins ca trebuie sa fie ceva interesant la ele, dar nu observ eu. Greseala mea, poate asta ar fi ceva ce trebuie schimbat.
Premiza de la care s-a plecat in a sarbatori Sf. Maria ( apropo, la multi ani purtatorilor de nume acestui sfant) este foarte buna. Trebuie insa lucrat la modul in care aceasta ia amploare. Deci nu pot sa zic ca m-am distrat enorm, cum o fac in alte dati, dar m-am simtit cat de cat bine, fiindca am fost cu fratele meu si persoane de treaba. Feeling-ul meu a fost mai mult de WTF. Sa vedem cine o sa stranga toata mizeria de pe faleza. Asta daca va fi stransa, sau aruncata in Dunare. Este mult mai usor. Vom vedea ce decizie a luat primarul intr-una din sedintele sale foarte importante. Dar noi avem sperante, da?
Casnicia este pentru cei slabi si fara nici un scop in viata.
Posted by: Andreea M!haela on: august 14, 2009
Lasand la o parte miscarile feministe sau gandurile misogine, se intampla accidente. Casnicia. De ce? Pentru ca exista o categorie de oameni care ajung intr-un moment critic, in viata lor, cand nu mai suporta solitudinea. Isi inhiba propriile frustrari, orgoliul se dezvolta ca o tumoare, totul pentru a-si imparti o viata alaturi de o persoana, care nu va deveni mai agreabila in timp deloc. Slabiciunea aceasta de a nu rezista singur intr-o camera fara ca femeia sa te cicaleasca/barbatul sa nu te bage in seama, a inceput sa apara ca un virus. A fost o perioada in care nuntile curgeau, miresele in rochiile lor albe, dezgustatoare, afisau un zambet care spunea: “Aoleo, s-a terminat smecheria”, iar mirele parea nervos, dar nu datorita emotiilor si pentru ca deja isi alcatuia un plan de supravietuire observand ca alternativele nu sunt foarte optimiste. Insa dupa ce au fost cununati, s-a baut la petreceri, s-au cantat manele, ca la romani, cei doi ajung la casa lor. Intra amandoi in casa, insa se simt mai singuri ca niciodata. Au riscat, au mintit preotul, acum trebuie sa se conformeze si sa incearce sa convietuiasca. Din acel moment viata lor, impreuna, devine monotona, lipsita de adrenalina primei intalniri, devine totul mult prea obisnuit, rutina este apasatoare, insa stiu ca au pe cineva alaturi. Acesta este pretul fericirii? O casatorie care te va insingura mai mult decat inainte? Pentru ca orice casatorie ajunge asa. Dupa cativa ani, se vor trezi batrani, unul langa altul, se vor speria putin de persoana care sade alaturi, isi vor reaminti ca acea persoana este un “soi de colega” si vor regreta. Sunt convinsa de asta. Sa pierzi o viata intreaga, legandu-ti viata alaturi de cineva care va deveni atat de comun pentru tine incat nu ii vei mai simti prezenta, este cea mai cruda cale de a-ti irosi propria ta esenta. Cat de teribil poate sa fie asta?
De aceea, NU. Prefer sa imi traiesc viata singura, dar macar stiu ca sunt fericita si am satisfactia ca ceea ce am facut este pe deplin din propria vointa, nesilita de societate, de familie sau de prieteni. Nu intotdeauna o existenta stinghera este ceva groaznic. Totul depinde de modul in care abordezi tainele vietii, pentru ca poti deveni puternic prin tine insuti, prin puterea de a renaste din propria cenusa, iar si iar.
Daca primesc iubire? Am parte de acest sentiment din partea persoanelor care ma astept si imi este mai mult decat suficient. Asa ca nu toate solutiile “cliseice” propuse de “lume” sunt demne de bagat in seama. Omul are propriul lui creier, cu care poate socoti, gandi, rationaliza actiunile si mai ales consecintele, astfel incat casatoria sa nu fie obligatorie. Cel mai important e sa te simti liber, iar intr-o casnicie acest lucru nu va fi niciodata posibil, sau poate fi o simpla iluzie.
Eu am votat pentru LIBERTATE. Tu ce alegi?
3 morale in viata!!!
Posted by: Andreea M!haela on: august 13, 2009
Un soarece alergat de o pisica intra innebunit intr-un grajd. Da aici de o vaca:- Vaco, vaco, ajuta-ma, ascunde-ma repede, te rog !- Unde sa te ascund ma soarece?Ii vine vacii o idee si se balega pe soarece. Intra pisica:- Vaco, zi-mi repede unde e nenorocitul ala de soarece !- Nu am vazut nici un soarece dar daca vrei uita-te si tu p-aici.Se uita pisica prin zona si vede codita soricelului iesind din gramada de balega.Morala 1: Nu oricine te baga in rahat iti vrea raul.Morala 2: Nu oricine te scoate din rahat iti vrea binele.Morala 3: Daca te bagi in rahat macar baga-te cu totul.Un soarece alergat de o pisica intra innebunit intr-un grajd. Da aici de o vaca:
- Vaco, vaco, ajuta-ma, ascunde-ma repede, te rog !
- Unde sa te ascund ma soarece?
Ii vine vacii o idee si se balega pe soarece. Intra pisica:
- Vaco, zi-mi repede unde e nenorocitul ala de soarece !
- Nu am vazut nici un soarece dar daca vrei uita-te si tu p-aici.
Se uita pisica prin zona si vede codita soricelului iesind din gramada de balega.
# morale mari si late, sa te ajute in viata:
Morala 1: Nu oricine te baga in rahat iti vrea raul.
Morala 2: Nu oricine te scoate din rahat iti vrea binele.
Morala 3: Daca te bagi in rahat macar baga-te cu totul.
Am vrut sa scot in evidenta acest lucru pentru ca, din nefericire, am observat multe in jurul meu. Si dintr-o si mai mare nefericire, se intampla destul de des, oriunde si multora. Nu conteaza rangul, nationalitatea, sprijinul financiar de care dispunem fiecare, oricum ajungem in acelasi rahat cu toii. Ca sa nu mai spun ca deja suntem intr-o mare belea de “cacao”, insa unii se chinuie sa pastreze aparentele, de parca ar interesa pe cineva in mod special. Ne indreptam cu usurinta catre o parodie nationala, in care toti suntem niste clovni cu o masca foarte “lipicioasa” incat nu mai stim cum sa o scoatem.
De ce nu “sotie si sot”?
Posted by: Andreea M!haela on: august 12, 2009
Mereu am auzit acelasi cliseu scartaitor, “va delcar sot si sotie”. M-am intrebat de fiecare data, de ce barbatul trebuie sa fie primul mentionat? Nu e cu nimic mai prejos de o femeie, suntem toti oameni, chiar oameni egali. La o adica, in momentul cand preotul spune: sot si sotie, inseamna ca nu se cununa nimeni, dimpotriva, se stabilesc functiile fiecarora, in fruntea piramidei, stand ascensional barbatul, cel care comanda in casnicie. Nu mai precizez faptul ca orgoliul nemasurat al mirelui ii va condimenta foarte meticulos si “gadilitor” ego-ul si cultul personalitatii.
Nelamurirea mea este, de cand scrie pe fruntea unei femei, destinul tipic: maritis, sclava, mama, sclava, irosirea vietii si moarte (eliberare din sclavie)? Toti se vor eschiva bineinteles si nu vor admite ca ceea ce spun este complet realist si pregnant. Destinul unei femei nu este acesta. Ea si-l poate construi singura, iar daca va avea acea inflacarare de a se casatori, sa-si impuna amandoi principiile. Bineinteles, sunt cazuri foarte putine. Oricum ar fi, cuvintele “sot si sotie” implica foarte multe, in principal, introducerea in decaderea statului de femeie pe care ea si l-a castigat, si anume, femeie matura, responsabila, independenta si plina de respect de sine.
Pentru necunoscatori, tot ce am afirmat pana acum nu ma face feminista, ci doar reclam niste drepturi care se cuvin ambelor parti, adica ceea ce urmaresc eu este doar o simbioza intre fiinta feminina si cea masculina. Daca stati bine sa va ganditi, aceasta indoctrinare se aplica si in mai multe cazuri, un exemplu ar fi, genul substantivelor, mereu am invatat ca substantivul are 3 genuri: masculin, feminin, neutru. De ce nu se induce ideea de feminin, masculin si neutru? Pare mai ciudat. Cine a spus ca lucrurile ciudate trebuie ignorate? Dimpotriva, abstractiunea unei ideologii poate insemna cheia spre o modificare radicala la nivel existential.
Mai nou, lumea se vrea culta.
Posted by: Andreea M!haela on: august 11, 2009
Exista in viata zilelor noastre un capitol foarte bine dezvoltat si intretinut, si anume, falsitatea/ipocrizia(imi place ca suna mai puternic). La acest capitol au insistat cei mai multi la “scoala” (o gluma sau poate o obligatie,pentru majoritatea). Ok, nu sunt tocilara si daca nu vroiam sa merg la ore sau nu aveam chef pentru ca ma simteam “freaky”, nu mergeam. Era o alegere, adica o notiune ce implica vointa fiecaruia dintre noi si mai amuzant este faptul ca este libera, suntem oameni sa facem propriile noastre alegeri in viata. Cum unii nu sunt in stare de acest lucru, apeleaza la altii. Adica de ce sa se streseze si sa piarda timp GANDIND cand pot altii sa o faca pentru ei. Revenind, la scoala se invata foarte bine meseria de “prefacut”. Adica, vezi dom’le, ei sunt superi tari, destepti pana in strafundul cerului si nimeni nu se poate pune cu ei in ceea ce priveste cultura. Bineinteles ca ei nu se vor implica niciodata in activitati culturale pentru ca nu au nimic de zis, datorita faptului ca ei nu au habar cu ce se mananca o CARTE. Nu zic acum ca sunt cine stie ce cititoare sau mai ales culta, dimpotriva, acestea se capata cu timpul,iar eu am rabdare si o iau incet dar sigur. Un singur lucru am invatat insa, si anume, ca un grad mare de intelectualism se dobandeste incetul cu incetul. Adica, de la inceputul liceului se citesc cartile esentiale si mai ales se studiaza cu mare precizie si concizie. Asta pentru cei carora chiar le place o carte, indiferent de ce spun “amicii idioti ai vremii”, de genul: da-o ma incolo ca stau sa mai citesc acum viata unui taran care vroia doar pamant. Sa mai mentionez faptul ca majoritatea cartilor care trebuie neaparat citite sunt doar rasfoite? Dar ce conteaza, omul a citit rezumatul si stie tot ce e principal in carte. Pentru tine amice, care citesti, daca faci parte din aceasta categorie, iti urez sa ai o viata rezumata la rezumate. Dupa ce ai traversat liceul savurand o lectura usoara, poti trece cu usurinta la unele romane mult mai complexe si complicate din punct de vedere contextual, precum cele ale lui Dostoievski (care, apropo, sunt mai mult decat minunate), sau ale lui Tolstoi, Cervantes, Marin Preda (preferatul meu) si multi altii. Dar NU. Aceasta regula nu se aplica si LOR. Ei, dupa ce au citit nimic, trec foarte usor la carti de care nu a auzit nimeni si care sunt bune, dupa parerea lor. O bila alba o au chiar faptul ca dupa aceste carti s-au facut filme. Sa va zic ceva, cele mai multe filme sunt foarte proaste. Conceptul de a fi preluate dintr-o anumita carte ma face sa vomit. Unu la mana, cartile sunt scrise pentru a isi imagina fiecare un anumit cadru romantic, politic, social sau istoric, nu pentru a veni un destept, vai, ca el se viseaza regizor. Doi la mana, si ultima mana, un regizor care chiar isi pune suflet in meseria lui creeaza ceva original. Asa este un artist, creeaza ceva propriu, inedit, nu ceea ce a scris cine stie cine.
Deci, fratilor, am pentru voi un sfat, nu neaparat de bagat in seama, dar ca sa conturati si voi un viitor, cat de cat, al vostru, renuntati la acest aer de mare peste in oceanul vietii. Nu sunteti. Mie imi pare mai mult rau ca m-am iritat indeajuns sa va dau sfaturi, dar, ma gandesc ca poate cineva va baga seama de ele. Credeti-ma, nimeni nu va pierde nimic, dimpotriva, vom castiga noi, cei seriosi, un pic de liniste, fara sa ne bazaie permanent un tantarel in legatura cu ce stie sa suga sau sa zboare.
Nicaieri nu e mai bine ca acasa…
Posted by: Bobo on: august 10, 2009
Astazi m-am intors din cantonamentul de la Piatra Neamt, unde am stat 9 zile la un liceu sportiv. Cazarea nu pot spune ca a fost de cea mai buna calitate, dar peisajul a compensat totul. Cand am vazut ce peisaj este in jur am ramas toti uimiti si nu ne-a mai interesat de camere, si am mers cu totii la o plimbare la aer curat.
A doua zi, fiind “prima” zi de cantonament oficiala, ne-am imbracat cu totii si am mers la un jogging pe muntele Cozla I. Fiind bucurosi noi ca am ajuns in varf, deoarece drumul a fost extrem de lung, antrenorul a spus sa lasam gheozdanele jos si sa ne pregatin de Antrenamentul de forta. Cand am auzit vorbele lui, toti am cazuti lati, dar cu putin curaj, ne-am ridicat si am incaput sa facem tot ce ne cerea el, in panta.
Dupa tot “calvarul” din acea zii pe munte, am mers la o terasa amenahata in varf. Acolo antrenorul ne-a dat voia sa bem o bere fiind “prima” zi a cantonamentului. La coborarea de pe munte, am vrut sa ajungem cu totii mai repede la cazare, sa facem un dus si sa mancam, si astfel am decis sa o luam pe scurtaturi, care de cele mai multe ori sunt “lungituri”. Dar uitand de asta, am luat-o pe o scurtatura care ne ducea fix la baza muntelui, unde trebuia noi sa ajungem, dar aceasta la inceput era prietenoasa, nu era foarte abrupta, si aveai loc sa treci cu usurinta. Dar pe la jumatea drumului, am fost nevoiti sa mergem chiar in genunchi pe o panta foarte abrupta. Dar ce mai conteaza cum am coborat, deoarece pe noi ne interesa sa ajungem la cazare sa mancam. A fost o experienta minunatata pe acel multe, mai ales scurtatura.
In fiecare dintre dintre zile, am mers pe alt munte. Inca un munte spectaculos a fost Pietricica care avea la o distanta de vre-o 20-30 de metri de cararea din varf, un avion infipt cu botul in munte tocmai din al II-ea Razboi Mondial. Am fost foarte curiosi sa-l vedem cand ne-a povestit paznicul caminului totul despre acest avion, cum cazuse, din ce cauza, si multe altele.
Una peste alta, a fost un cantonament reusit, chiar daca au fost dure antrenamentele si urcatul pe munte. Am trecut peste ele cu bine si am ajuns acasa sperand ca vom avea mai multa putere de munca astfel incat sa batem toti oponentii in Campionatul National De Volei Masculin Juniori si pe cei din Divizia A2 cu echipa Deltacons Tulcea .
Parteneri
Statistici
Comentarii recente